Fotbalul din altă lume

Întâmplare petrecută relativ recent, pe un final de săptămână. Nu sunt în București. Un week-end de relaxare fără fotbal parcă nu e suficient de sățios. Îmbin utilul cu plăcutul și mă văd cu prieteni vechi într-un bar și cu Digi, și cu Dolce, la Dinamo – Bistrița și Rapid – Brașov. Două ecrane mari, noi patru plus cupluri răzlețe rătăcite în mărginașul cartier al unui oraș de provincie e cadrul perfect pentru o seară ideală ca băieții. Voi știți că meciurile acestea s-au terminat ambele 1-2, dar eu atunci mă simțeam ca într-un roman suprarealist și îl căutăm pe omul care mânuiește indigoul dintre cele două plasme la meciuri de 1 solist.

Intrăm pe tărâmul nebulos al pariurilor. La 1-0 pentru Bistrița, amicii mei care știu ce și cum, decretează: „E la pariuri. Bate Dinamo!”. În toată această poveste, devenită flagel în fotbalul de azi, eu joc rolul naivului, al celui care nu își închipuie cum e să vină în vestiar antrenorul, președintele sau cine o fi și să le spună jucătorilor. „Azi se termină 3-2, la pauză va fi 2-1 pentru ei. Golurile vor fi marcate de…”. Eventual să le zică și minutele. Pe de altă parte, nu pot nega evidența, anchetele finalizate sau în curs, relatările cu dovezi despre rețelele asiatice, oamenii pedepsiți pentru asta. Închid paranteza.

Se face 2-0 în barul de care vă povesteam și unul dintre amici sare ca ars la telefon: „Gata! E clar. Pun toți banii pe victorie Dinamo”. „Acum e cea mai bună perioadă să marcheze Dinamo. E un calcul matematic cu perioadele în care…”, mă asaltează cu informații și amicul din dreapta. Măi, să fie, acum o decretăm știință. Pariologie. Nu termin gândul de Toma necredinciosul că se face 2-1. Bref, să nu vă mai țin. Amicii au anticipat și penalty-ul, până la urmă ratat… Atunci a fost apogeul convingerii cu care vorbeau despre aranjament. Pe urmă s-au dezumflat treptat. Atât de multe fuseseră conform scenariului lor… Mai puțin rezultatul. La final, au venit cu varianta de rezervă, cum că mai sunt și astfel de meciuri la derută… Despre 1-2-ul Rapidului cu Brașov, nicio vorbă. Ă‚la a fost curat cică! Am alți amici care spuneau contrariul. Alte scenarii, cu jucători care lucrează antrenorul, etc.

Încă îmi place mult fenomenul. Îl văd și îl simt uneori alterat, dar mereu caut motive, pretexte de a-mi regenera pasiunea. Marți seara, la ora la care suporterii Rapidului ofereau în direct la TV o mostră de urât, terfelind ideea de altfel, pe care încearcă să și-o aroge, pe digisport.ro a fost un meci din altă lume. A fotbalului de basm. A fost odată (alaltăieri!!!) Reading – Arsenal 5-7, după 120 de minute, în Cupa Ligii Angliei. Știu teoria. Că dacă se dau atât de multe goluri sunt o grămadă de greșeli, etc, etc. Vreau să cred că rezultatul meciului jucat în țara în care se pariază pe câte funde la șiret își face Walcott nu va fi pus vreodată la îndoială. Până acum, nu am auzit nimic, dar nici nu am discutat cu amicii scenariști.
A fost 4-1 la pauză pentru Reading. În minutul 80, Arsenal avea handicap de trei goluri, iar în minutul 89 era încă 2-4. Au egalat în minutul 90 plus 5 și au trimis meciul în prelungiri. Au preluat conducerea, dar au fost egalați cu cinci minute înainte de finalul timpului suplimentar. La 5-5, au mai înscris de două ori. După minutul 120!!! Cuvintele sunt de prisos. Merită văzut rezumatul. Chiar știind rezultatul, ai un sentiment de suspans, de bucurie pură. Opusul a tot ceea ce am povestit mai devreme. De-acum știu. După astfel de discuții și meciuri, mă voi încărca apelând la Reading – Arsenal din 30 octombrie 2012.