Unirea nu trebuie în niciun caz judecată numai după înfrângerea de aseară. Parcursul acestei echipe în actualul sezon de Liga Campionilor putea fi catalogat drept unul foarte bun și dacă am fi pierdut aseară cu 10-0. Apăsați de miza unui obiectiv la care nu îndrăzneau să viseze, împinși spre poartă de forța unui adversar care aseară putea pierde totul și trădați de șubrezimea lotului, românii lui Petrescu au cedat neașteptat după un început inexplicabil de meci. Evoluția lor de până acum ne făcuse să credem că își pot depăși până la capăt condiția de cea mai mică echipă din cea mai tare competiție. De altfel, dând la o parte primele unsprezece minute în care lor le-a ieșit totul și nouă nimic, Unirea a jucat de la egal la egal cu un adversar, teoretic, net superior. Asta în condițiile în care au lipsit Galamaz și Maftei, cei mai buni oameni din defensivă. Un alt român, Marica, a făcut meciul vieții într-un ritm și o atmosferă cu adevărat de Liga Campionilor. S-a terminat 3-1, cu Urziceniul murind superb într-o grupă în care era considerată sparring-partener. Chiar și așa, rămâne singura noastră formație calificată în primăvara europeană și e cu atât mai important ca Unirea să nu se rupă. Ca Petrescu, MM și grosul jucătorilor să rămână. Povestea merge mai departe în Europa League și Uimirea mai are lucruri de arătat. Capul sus și multă baftă. Sunteți o echipă frumoasă!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER