Ciudat este să vezi pe viu un meci al Stelei în Ghencea și să auzi galeria oaspeților dominând atmosfera. Treizeci de cum să-i numim? curteni argeșeni cântau nederanjați de nimeni. „Templul” clamat odinioară trufaș de cei în roșu și albastru e pustiu cu scaune decolorate și spectatori răzleți și dezbinați. Teoria dezolării pure. Câteva zeci de geci negre cu glugă îl înjură pe Becali teribilist și continuu de la a doua de deasupra tunelului de la vestiare. Răspunde ca un ecou depersonalizat nucleul compact de la zero care huiduie și fluieră. „Sclavii lui Gigi” e replica glugilor. Glugi pe care le-am văzut eu aplaudând la golurile oaspeților și stând imobili la cele marcate de „favoriți”. Din când în când aplauze de pensionari – așa cum avea parte Naționalul acum doi-trei ani în Cotroceni – la câte o alunecare și bucuria aceea de tip Geoană la exit poll-ul din turul doi. Timidă, țopăită de fani domnișoare, nu de fani fani. Suporterii Stelei sunt fantome, amintiri. În peluzele care au cântat sub nămeți la meciul nejucat cu Villarreal, pe stadionul unde s-au prăvălit de-a lungul anilor decibeli care au învins încă de pe tunel adversari cu nume bate vântul. Vuietul de Ghencea a devenit un șuierat jalnic a pustiu, iar vulcanul de odinioară e adormit și trist.
Asta în condițiile în care pe teren, steliștii chiar au jucat pe alocuri. Bilanțul noii ordini tehnice instituită de Stoichiță și Panduru este unul mai mult decât pozitiv. Au pornit de pe locul opt când au venit și acum sunt în fruntea clasamentului la egalitate de puncte cu liderul CFR, la două goluri marcate. Execuția lui Tănase, decupată parcă din antologia fotbalului stelist, vine să întregească senzația de alienare a valorilor steliste.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER