Iresponsabilii

Despre Mihai Baicu am mai scris maxim atunci când i-am trecut numele în câte o casetă de meci pe vremea când juca la Național, Foresta sau Farul. Sincer, aș fi preferat să nici nu scriu. În niciun caz așa. Moartea e imposibil de explicat și atunci când vorbim de un bătrân bolnav de cancer. În cazul unui tânăr de 33 de ani, fost fotbalist de performanță care cade ca secerat după o banală miuță, cu atât mai mult. Grațiela Vâjâială, medicul tratat cu o superioritate vecină cu inconștiența, avertizase că vor mai muri sportivi.
Iresponsabilii fotbalului românesc s-au ocupat cu mușamalizarea puținelor urme de dopaj descoperite până acum. În spatele cazurilor Neaga, Apostol sau Senin se ascund altele mult mai grave.  Misterul Chindia, injecțiile suspecte făcute dinamoviștilor la sfârșitul anilor 90, pastilele de la FC Argeș sunt numai câteva exemple despre care se vorbește șoptit și pe la colțuri.
Ca de atâtea ori, cei care ar fi trebuit să dea semnalul normalității în fotbal sunt mai mult decât complici. Blaturi, doping, falsuri în acte, trafic de influență. Aceasta este gestiunea falimentară a unui sistem condus de personaje mici, din punct de vedere uman, și corupte. Dacă atunci când vorbesc despre off-shoruri și inginerii financiare cinismul lor atentează la bunul-simț și se iau în râs legile, în chestiuni de viață și de moarte e revoltător, pentru că plânsul familiei lui Mihai Baicu ar trebui să cutremure. Și măcar în al doisprezecelea ceas ei să încerce să-i protejeze cumva pe cei fără de care ei ar fi nimeni și săraci.