Jucați și pentru Mirel!

Poate că e prea pompos să spui că a căzut ca un erou la datorie, dar e clar că ghinionul lui Rădoi este incredibil, la fel cum suferința lui e impresionantă. Mirel fusese unul dintre jucătorii-cheie ai naționalei noastre. Exact, stăpân pe sine și pe situație, filtra cu lejeritate baloane pe fază ofensivă și mătura elegant zona din fața liniei defensive, ușurând considerabil misiunea apărătorilor centrali. Rădoi trăia pe merit momentul culminant al unei cariere sinuoase, marcate de nenumărate accidentări, suferite și din cauza incontestabilului spirit de sacrificiu. Cât a jucat, și-a onorat pe deplin statutul de cel mai complet produs al fotbalului intern din lotul pentru Europene. Din păcate, accidentarea sa, pe cât de stupidă, pe atât de gravă, i-a stopat ascensiunea. Destinul a vrut o dată în plus să îl țină la Steaua, pentru că, la finalul acestui Euro, mai mult ca sigur că Mirel ar fi primit numeroase oferte și foarte probabil ar fi onorat una dintre ele, atâta timp cât spusese, la finele sezonului intern, că este tentat să își încerce norocul în străinătate. Abia operat după o lovitură teribilă, Rădoi va privi din tribună sau din fața televizorului meciul cu Olanda și, sperăm noi, încă alte trei  jocuri la acest turneu. Va râde cu ochiul teafăr pentru ai lui și va plânge cu cel care va fi suferit operația aceea la pomete, pentru că nu e acolo. Naționala, în frunte cu Raț – fundașul stânga  regretă enorm faptul că și-a accidentat coechipierul cu care, ironia sorții, se ținea de după gât la intonarea imnurilor -, trebuie să cânte „Deșteaptă-te, române!” și să joace și pentru el. Pentru Mirel!