Atmosfera impresionantă de la fața locului a potențat teribil un joc care, obiectiv vorbind, ar putea fi definit drept unul lipsit de spectaculozitate, dacă nu anost. Trăirile influențează teribil diagrama unui meci la turneul final pe o linie dreaptă mărginită de „văzut la televizor” și „simțit pe stadion”. România – Franța… Momentul imnului a fost ca niciodată. În tribune, unde fanii au creat un fond sonor ce a amintit de „God save the Queen”, dar și din fotoliile de acasă când pe micul ecran lui Chivu i se umfla vena la gât cântând cu patos… Imaginile venite ieri de la antrenament cu fotbaliștii întinzându-se să semneze pe steagurile, tricourile și eșarfele tricolore completează tabloul unei legături restabilite și de care era atâta nevoie între națională și fani. Cei venerați erau jos, cu picioarele pe pământ, și se întindeau să ajungă la cei mulți, aflați undeva la înălțime și care, la rândul lor, se aplecau spre idoli. Un punct de întâlnire simbolic și care a creat energia pozitivă. Caldă și galbenă. Chiar dacă nu a excelat fotbalistic, România și-a regăsit identitatea. Din acest punct se poate ataca meciul cu Italia. Cu orgoliu, hotărâre și dorință de revanșă. Împreună, galbenii din teren și tribune trebuie să reziste vineri unui al doilea val „albastru”, portocaliul e încă departe…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER