„Nu e derby!”, spune Lăcătuș cu o superioritate vecină cu infatuarea. Oare? E echivalentul acelui discurs jumătate inconștient, jumătate ofticos „Retrag echipa de pe teren” al lui Copos.
În realitate nici unul, nici celălalt nu cred ce spun. Rapid – Steaua de azi e mai derby ca oricând. Egalul e al nimănui sau, pentru a fi mai exacți, e al Clujului.
Două echipe rămase pe urmele CFR-ului își joacă șansa de a-și consolida în același timp poziția care duce, via ultimul tur preliminar, la destinația finală în El Dorado-ul Estului, grupele Ligii Campionilor. Mai ales de când ProSport a scris că și Rapid e ca și cap de serie într-o eventuală clasare pe locul 2.
Nici rapidiștii, nici steliștii nu au convins ca joc, dar ultimii au un ascendent dat de faptul că „vin din urmă”, că au recuperat… Par favoriți! Iar Gigi Becali nu pierde prilejul de a da într-o echipă ce pare la pământ prin declarații zeflemitoare.
Efectul secundar ar putea fi zgândărirea orgoliului pentru niște jucători care, treziți din amorțeală, pot pune probleme oricărui adversar. Dintre toți, Rednic e singurul care tace. El, care anul trecut pe vremea asta părea un răsfățat al sorții, s-a retras în sine și primește lovitură după lovitură, sperând să vină momentul eliberării.
E atâta tensiune, atâta speranță, atâta încrâncenare, încât un singur cuvânt e prea puțin pentru a defini acest meci.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER