Realist vorbind, calificarea la Mondiale rămâne un vis îndepărtat indiferent de cum se va termina meciul de la Paris. Faptul că Lucescu și odată cu el jucătorii s-au încumetat să dezvăluie că vor să forțeze destinul e îmbucurător pentru cei care au rămas aproape de ideea de echipă națională. E clar însă că dezinvoltura cu care au vorbit despre o victorie pe Stade de France se poate întoarce împotriva lor în cazul unui eșec. Sunt, s-a putut constata asta, suficient de mulți oameni în fotbalul românesc, unii dintre ei persoane influente la cluburi cu nume care au pregătite deja declarații acide.
Miza acestei confruntări cu Franța rămâne apropierea dintre tricolori și suporteri. Un joc bun, nebunia aceea dată de intervențiile la sacrificiu, pressingul până la epuizare și valorificarea resurselor tehnice pe care le avem la dispoziție. Ideea de fotbal pentru fotbal. Cam asta e ceea ce pot face ei pe teren. Orice va arăta diseară tabela de marcaj, trebuie să rămânem cu ceva și să putem spune că nu s-a terminat nimic și că de fapt noua națională începe să se întoarcă în conștiința românilor. Un stadion plin în țară care să scandeze România. Această imagine pare atât de îndepărtată și pentru ca ea să mai fie posibilă e nevoie de multe, foarte multe meciuri în care naționala să joace cu suflet. Strict fotbalistic, francezii ne sunt net superiori. Diferența pare atât de mare, încât nici dacă noi reușim să ne autodepășim nu avem nicio garanție că îi putem bate, dar e genul de meci la finalul căruia ne putem simți oricum învingători. Dincolo de rezultat, de scor, de puncte. Important este să redescoperim ceva ce ne lipsește de atâția ani. Fiorul de fani de națională! Niciunde nu poți găsi timpul pierdut mai bine decât la Paris.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER