Petre Marin este pentru Steaua și România ce au fost Maldini, Baresi ori Costacurta pentru Milan și Italia. Că tot se apropie marele derby al orașului cu cel mai frumos stadion – impresie personală – din Europa. Barca – Real este unic, corect, dar Inter – Milan e cel mai tare meci dintre două echipe din același oraș. E de înțeles Mourinho că nu doarme. Se teme să nu piardă un meci pe teren propriu și să îi pice un record extraordinar. Echipele antrenate de el nu au mai pierdut un joc considerat acasă de pe vremea când el se impunea în fotbalul mare la Porto. Țin cu Inter și îmi place mult antrenorul ei, dar anticipez un eșec și o seară de gală a lui Beckham, care poate demonstra cât de mare e ca fotbalist. Plus că mai e incredibilul Ronaldinho.
Revenind la Petre al nostru. Merită toată aprecierea din lume pentru felul în care și-a construit cariera. Un comportament aproape ireproșabil pe teren, în vestiar, în viața de zi cu zi. Modest, dedicat, serios și responsabil. Nu e vorba de banderolă aici. Nu a Stelei. La aproape 40 de ani, Petre Marin e căpitanul tuturor fotbaliștilor din România. Sigur, a mai fost și Stelea, dar la portari e altceva. Rămân la părerea că mai devreme sau mai târziu căpitanul roș-albaștrilor va fi Ianos Szekely. Ideea e că pentru tot ceea ce a făcut el până acum merită mai mult respect. Începând cu patronul și terminând cu ultimul suporter.