Mutu

Începută sub semnul tupeului, continuată în zodia talentului, ajunsă la apogeu sub dominația capriciului și pusă în cumpănă serios de un moment de rătăcire, cariera lui Mutu este la maturitate. Cu atât mai mult, cu cât azi el împlinește 30 de ani. Până la această vârstă le-a făcut pe toate. S-a revoltat împotriva Zeului Dobrin, refuzând să iasă de pe teren când antrenorul i-a cerut asta, sau l-a înjurat și l-a scuipat un meci întreg pe marele Lupu. Nu avea 18 ani. „Câtă bătaie și-a luat el la Pitești… Nu îi păsa… A doua zi făcea mai rău. Sărea la veterani, deși era un puștan”, își amintește un fost coleg de la FC Argeș. S-a impus în vestiarul lui Dinamo la 20 de ani și la scurt timp a dat ușa de perete în cel al lui Inter. După 25 de ani, tupeul s-a transformat în teribilism. Scandal cu Mourinho, consum de droguri. A fost momentul când, singur, fotbalistul nu s-ar fi putut ridica. Atunci, Adrian a dovedit că este un om puternic. Dorința și capacitatea lui de a reveni au fost cu adevărat impresionante. A renăscut efectiv. Mulți spun că, dacă nu ar fi făcut prostiile pe care le-a făcut, nu ar fi fost el, dar e clar că, dozându-și mai bine resursele, ar fi putut ajunge mult, mult mai departe. Acum se autocaracterizează ca fiind un înțelept, dar felul în care o spune nu are nimic în comun cu modul în care declara acum câțiva ani că citește „Idiotul” de Dostoievski. Sau poate a terminat cartea. Cert e că la 30 de ani are în spate o experiență cu care nu se pot lăuda mulți. Talentul, fizicul, mintea sa de acum pot fi puse în folosul unei naționale care are nevoie de o forță comparabilă cu a lui în cele mai grele momente ale carierei pentru a se califica la CM 2010. Faptul că Mutu își dorește asta atât de mult e un argument. Poate acela pe care ne bazăm cel mai tare…