Chiar dacă mai este un pic până când va începe sezonul competițional, cu precădere în fotbal, evenimentele par că se derulează pe repede înainte în sportul românesc. Asta ne face să trecem poate prea repede peste anumite momente și să acordăm atenție unor lucruri mai puțin relevante. Mi se pare, de exemplu, că nu a existat o relație de direct proporționalitate între performanța obținută de Tecău la Australian Open și mediatizarea respectivului succes. Mai cred că dublele lui Marica și Daniel Niculae din week-end ar fi trebuit punctate mai mult.
Dincolo de toate, mi se pare nedrept modul în care a fost dat afară Viorel Hizo. Bine, am putea vorbi la nesfârșit despre condiția și soarta antrenorilor și despre cum sunt ei la cheremul unor patroni, care de multe ori își bazează deciziile mai degrabă pe toane, decât pe analize obiective. Mentalitatea de tip becalian – „eu te plătesc, eu îți hotărăsc destinul” – face prozeliți și duce orice formă legală (contracte, înțelegeri scrise) în derizoriu. Hizo a făcut tot ce se putea omenește face – mai ales în Europa – cu un lot decimat de accidentări, pe un fond de tensiuni permanente.
Vasluiul este un loc în care litigiile cu jucătorii și agenții lor la forurile internaționale reprezintă o constantă. Dacă e un adevăr verificat faptul că Adrian Porumboiu este mai mult decât dispus la investiții considerabile, tot la fel de evident e și faptul că el este un patron dificil: dacă nu are probleme cu conducătorii, are cu jucătorii și tot așa. Tratamentul aplicat lui Hizo a fost unul nedrept. Nu atât faptul că a renunțat la el, ci felul în care a făcut-o.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER