Noi și ei

Consonanticul mijlocaș polonez Grzelak reprezintă primul transfer al Stelei în această perioadă. Paraschiv la Urziceni, Vali Badea la Craiova, Gerlem la Vaslui ori Bourceanu la Timișoara fuseseră mutările izolate de pe o piață a transferurilor unde bate mai mult ca oricând vântul.

Această campanie săracă pentru cea mai mare parte a echipelor românești spune totul despre situația actuală pe care o acuză fotbalul românesc. În sezonul în care încă suntem pe un plafon de maxim în ceea ce privește prezența în cupele europene, funcționăm pe avarii. Nu se mai investește, obiectivele se schimbă din mers și în rău. Grosul bugetelor este asigurat de banii care vin din drepturile TV, vânzările de jucători par și ele blocate, iar imaginea a tot ceea ce înseamnă fotbalul românesc e într-o criză fără precedent.

În ziua în care noi radiografiam atât de trist starea de lucruri de la noi, Real își prezenta prima dintre vedetele achiziționate: Kaka. Mii și mii de oameni au fost pe „Bernabeu” și 160 de televiziuni au transmis acest eveniment. Venirea brazilianului a blocat Madridul. Nici nu îndrăznim să ne gândim ce se va întâmpla peste câteva zile, când va veni rândul lui Cristiano Ronaldo.

Problema nu e numai că noi stăm pe loc, de fapt că facem pași înapoi, cât că ei merg în același ritm amețitor. În aceste condiții, dorința lui Răzvan Lucescu de a se califica la Mondiale pare, vorba tatălui său, Mircea, o problemă pe care numai Moș Crăciun o mai poate rezolva. Dar și de asta e fotbalul frumos, că mai reușim și noi câte ceva, când totul pare mai imposibil.