Nuanțe la numirea lui Popescu

Gică Popescu la UEFA. Membru al Comisiei de Disciplină. Sună bine, și fostul căpitan al României și al Barcelonei avea suficient de multe argumente să îndeplinească acest rol. Imaginea pe care el și-a dobândit-o în ultimul timp, aceea de afacerist respectat, discursul coerent și ținuta impecabilă îl recomandă în această postură. Plus întreaga sa carieră de fotbalist.

Sunt însă nuanțe pe care nu avem voie să nu le observăm și să le scoatem în evidență în acest moment. Repoziționarea în relația cu Mircea Sandu. Până nu demult un comportament asemănător al lui Ionuț Lupescu era folosit de Popescu drept principal capăt de acuzare în lupta de idei cu un sistem ale cărui metode le critica dur.
Mai sunt și neclaritățile, pentru a ne menține în ambiguitatea întregului caz, care se perpetuează în Dosarul Transferurilor, aflat pe rol de atâta timp și în care numele lui Popescu apare, din păcate pentru el, ca acuzat. Până una-alta el invocă prezumția de nevinovăție și e logic să facă asta. Ceea ce nu o să spună niciodată este că a picat la mijloc într-un hățiș de tranzacții greu de lămurit.Sunt lucruri separate, dar au legătură.

Gheorghe Popescu și mulți alții pot reprezenta o soluție pentru ieșirea fotbalului românesc din criza continuă de credibilitate, de identitate și de coerență. Trista realitate e aceea că nimic nu se poate schimba fără girul unor personaje care, din umbră sau nu, dirijează tot ce se întâmplă. Și că, oricât de marcantă ar fi figura sau indiferent de personalitatea puternică despre care vorbim, există o tangență, o interferență cu ceva sau cineva care a poluat sau poluează mediul.