Pariul

Și antrenorii de fotbal se împart în mari teoreticieni și buni practicieni. „Melangeul” ideal este caracteristic unui număr mic dintre ei și de aici apar vârfurile. Lăcătuș nu pare genul studios care să se aplece și să aprofundeze miile de pagini scrise despre modulul 4-1-4-1, să urmărească updateurile de pe site-uri și care să prezinte sinteze peste sinteze jucătorilor săi. Pune însă foarte mult suflet în ceea ce face și are avantajul ca, lucrând la Steaua, să aibă de-a face cu jucători alfabetizați în fotbal și care au un bagaj de cunoștințe teoretice de natură să facă diferența în partidele interne. Știe mai bine ca oricine de când juca cât și ce înseamnă tricoul „roș-albastru” și mândria emblemei și încearcă în primul rând să cultive asta. Majoritatea nu crede în Steaua lui Lăcătuș… Chiar și fostele glorii din Ghencea sunt sceptice și nu văd echipa în lupta pentru titlu.

Relevanța stagiilor de pregătire este un subiect mereu actual, dar specialiștii sunt mai categorici ca oricând: Steaua nu e ceea ce trebuie să fie. Strâmbă toată lumea din nas și se emit judecăți de valoare, făcându-se teoria vârfului de formă. Trupa de azi a lui Lăcătuș nu arată foarte bine la prima vedere, dar, în ciuda unor aparente probleme de efectiv, ambițiosul tehnician are o bază pe care să construiască. Omogenitatea nucleului de jucători, câștigarea a doi „fotbaliști” în perioada Antalya: Toja și Stancu, plus o oarecare stare de alertă care îi va face pe steliști să termine linia dreaptă a pregătirilor concentrați la maximum. Steaua se pregătește să înceapă returul eliberată de statutul de favorită. De fiecare dată, au surprins când au fost priviți astfel. Ultima oară, tot cu Lăcătuș pe bancă la „dubla” cu Galatasary. Eu unul aș paria cu gloriile steliste că roș-albaștrii îi vor uimi pe mulți.