Fotbalul românesc are o problemă de logică a lucrurilor. De prioritizare, de lipsă a coerenței. Formațiile de la noi nu au un scop precis și bine definit. Majoritatea este condusă de patroni care miorlăie fals, latră subțire, dansează dizgrațios și își fac în ciudă unul altuia. Sunt robii lui cine reușește să ia fața celuilalt, indiferent de mijloace, în ierarhia de prea multe ori mincinoasă din campionatul intern.
Participarea în cupele europene e trecută la și altele… Pentru mulți e corvoadă. Declarații gen: „Poate că e mai bine că am ieșit din cupele europene, acum ne putem concentra asupra campionatului” au putut fi auzite nu o dată din partea unui conducător sau altul. Adică, te bați pe viață și pe moarte acasă, pentru a obține dreptul de a merge în Europa, acolo unde teoretic trebuie să te prezinți onorabil. Asta spune bunul-simț. E vorba de participarea în plan sportiv. Nu numai că această condiție nu e îndeplinită, dar cluburile noastre ignoră constant criterii de licențiere și condiții impuse. E o inconștiență care se perpetuează.
Ne place să trăim periculos și să jucăm ruleta rusească la UEFA. La noi se lucrează haotic, după ureche… Bugetele se fac din creion, pe stadioane se dă o bidinea fix cu câteva ore înainte să vină un control. Prin nota de plată trimisă ieri de forul european, 200.000 de euro pentru neîndeplinirea criteriilor de licențiere, s-a tras un mare semnal de alarmă.
La sfârșitul lunii toată ierarhia asta se poate răsturna și totul poate cădea în derizoriu, dacă una dintre Comisiile forului european va spune gata cu auditurile de mucava și cu toată butaforia. Există și această posibilitate, și oamenii care sunt implicați în tot ce înseamnă fotbalul românesc ar trebui să se gândească mult mai responsabil la toate acestea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER