Picioare în oglindă

Teatralitatea, violența gesturilor, vocea lătrată, scuipăturile nu mai impresionează de mult pe nimeni. Sunt metode perimate. Oamenii s-au convins demult cine sunteți. O etichetă demodată lipită cu forța pe o societate neselectivă, cu oameni uneori prea nepăsători. Toți cei care am zâmbit fie și o singură dată la hăhăielile grotești ale clanurilor din fotbal o să rămânem complicii unei stări, sperăm, pe cale de dispariție. A trecut vremea când înregistrările de convorbiri și amenințările în direct surprindeau și îi făceau pe oameni să ia cu asalt motoarele de căutare. Genul acela de tupeu la limita normalității și ieșirile în decor nu mai vând. Încep ușor-ușor să enerveze.
Gigi Becali a dat un șut Gazetei Sporturilor și a făcut-o bucăți. Acum câteva luni făcea același lucru cu ProSport, pe care sărea cu picioarele. Așa înțelege un europarlamentar român să își manifeste dezacordul față de ceea ce vede scris într-un ziar. Verbul a citi nu se potrivește în context, având în vedere silabiselile poticnite probate în mai multe rânduri. Nu jurnaliștii au schimbat antrenori pe bandă rulantă după scenarii repetitive, nu ziariștii au provocat conflicte cu suporterii. Cu sau fără exagerări și chiar ieșiri în decor, nu am făcut decât să relevăm o realitate. Uneori mai fidelă, alteori deformată. Am fost și convecși, am fost și concavi. Unii dintre noi am avut pete, dar într-o societate normală presa reprezintă sau ar trebui să reprezinte un punct de reper pentru cei despre care se scrie. Fără îndoială însă că oameni de genul celor despre care am tot vorbit până acum ar fi în stare să își lovească oglinda pentru că nu îi mulțumește imaginea pe care o văd.