Privind spre Olanda

Meciul cu Olanda este cel mai greu. Nu numai pentru că este următorul. Olanda joacă fotbalul cel mai complet și cel mai de calitate din această grupă. Știam asta... O simțisem la golul acela de PlayStation marcat danezilor la unul dintre ultimele amicale de dinaintea lui Euro. În timp ce noi ne lăudăm cu două egaluri smulse campioanei și vicecampioanei mondiale, ei arată discret o tabelă imaginară pe care scrie șapte goluri marcate în poarta acelorași echipe. Nu avem cum să ne închipuim vreo clipă că se vor da la o parte, că ne vor facilita calificarea și că ne vor presăra petale de trandafiri pe drumul spre sferturi. Nu uită Constanța cu smârcurile ei și faptul că le-am luat patru puncte din șase în preliminarii. Pițurcă spunea că, dacă jucăm zece meciuri cu ei, poate îi batem și noi o dată... Am reușit asta în niște condiții speciale la ultima confruntare... Și de asta va fi greu. Vor menaja jucători, vor trimite rezervele? Poate defini cineva noțiunile astea abstracte? Adică Robben și Van Persie sunt rezerve cum ar veni... Mda. Noi nu avem Goian și nu avem Rădoi, doi jucători cu profil defensiv, vitali în strategia cu care Pițurcă a abordat precedentele două partide. Dar noi ce avem, veți întreba? Avem voință nebună, dorința de a da iar peste cap calculele hârtiei la meciul ăsta și în grupa asta imposibilă... Și mai avem ceva! Avem marea aceea galbenă de tricouri care a înghițit albastrul francez și pe cel italian și care este gata să devoreze și portocaliul. Mai avem scandarea aceea care ne înfioară: „Mândru că sunt român" și, mai nou, ne-am trezit cântând cu toții din suflet „Deșteaptă-te, române!"