Am scris în ziarul acesta zeci, poate sute de texte. La multe dintre ele simțeam presiunea dead-lineului ce trebuia respectat…”Vorbește cu Filoti…Doar editorialul lui mai e de pus în pagină. Iar întârziem ziarul”, îmi răsună și acum vocile glumeț-ironice ale amicilor de la layout în dialog cu responsabilul de număr. La altele, înainte să încep să tastez, mă uitam în gol în fața foii albe și electronice și a cursorului ce clipocea nepăsător. De obicei, în astfel de cazuri, îmi căutăm cuvintele pentru a „vorbi” despre un eșec al naționalei, al echipelor noastre, al sportivilor noștri. (În clipele de entuziasm ideile vin de la sine…) Și pentru astfel de momente am un glas familiar și drag mie care îmi spunea amuzat: „Hai, Dane că lacrimogenele îți ies bine…”. Acum nu ar trebui să fie cazul nici de lacrimogene, nici de dead-line. Ba din contră, m-am setat să scriu un text prin care să respect on-line-ul.
Într-o perioadă în care dispar cluburi și fotbalul însuși e amenințat de insolvență și faliment, echipa ProSport se refugiază în spațiul virtual pentru a ne prezenta mai departe realitatea. Intră într-o altă eră! Se reinventează cum zice prietenul meu Lipovan. Nu moare! Stările de spirit nu mor și am simțit în toți anii petrecuți acolo că ProSport reprezintă așa ceva. Din 97 încoace am trăit tot ce înseamnă performanță și eșec în sportul românesc prin intermediul acestui ziar. Din dubla perspectivă de cititor și ulterior jurnalist! Aș minți să spun acum că nu am momente când mă gândesc că ar fi trebuit să fac mai multe lucrând acolo.
Știu sigur că o să îmi lipsească ziarul ăsta, fizic vorbind. Indiferent de format, de calitatea hârtiei. Era un gest reflex să mi-l iau dimineața, să văd subiectul de primă pagină, să apreciez cât de inspirat sau nu este titlul mare. Să simt hârtia! Tabieturi de microbist care a descoperit farmecul fotbalului pe vremea Sportului (ziar, dar în context merge și echipă de fotbal) și a Craiovei Maxima…Îmi voi împacheta însă toate nostalgiile și perioada aceea superbă petrecută la ProSport în acest ultim-sper eu doar deocamdată-număr și de mâine încolo voi da refresh. Voi fi user. Cum ar veni un upgrade la statutul de cititor. Mă feresc să o numesc evoluție, pentru că simt și cred că noi toți consumatorii de media vom fi evoluat în momentul în care presa scrisă se va bucura de un loc al său bine definit. Și eu am senzația că mă învârt în cerc. Nu-mi vine să închei mai entuziast acest text. Nu-mi vine să închei, de fapt, dar trebuie că parcă îi aud pe foștii colegi: „Iar a scris prea mult…”. Acesta este ultimul punct fără ro pus de mine în ziarul ProSport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER