Steve McClaren răsucește, cu aerul lui boem de profesor de țară, cuțitul în rana steliștilor. Își amintește cât de jos era Middlesbrough, echipa sa de atunci, la pauza meciului blestemat cu Steaua și mai recunoaște peste ani, ce mulți am văzut de atunci: că nu ei au câștigat meciul ci că Olăroiu și ai lui l-au pierdut, prin decizia neinspirată și inexplicabilă de a se retrage în propriul careu pentru a conserva rezultatul. E la fel de rumen la față și privindu-l persistă impresia iminenței unui damf de whisky de dincolo de pixelii imaginii în mișcare sau nu cu altfel simpaticul tehnician.
Cam arogant, totuși, pentru ceea ce am aștepta de la un tehnician a cărui echipă e în primăvara europeană: „Nu știu niciun jucător de la Steaua de azi” și nici nu mă interesează e continuarea indusă. Poate o să îl coste trufia asta de insular care stabilește fusul orar și în fotbal.
Știrea zilei a venit din frenezia fanilor steliști. În nici o săptâmână s-au vândut jumătate din biletele pentru meciul care va avea loc peste o lună fără câteva zile. În ritmul acesta e clar că în scurt timp va fi o adevărată performanță să faci rost de un loc la primul meci oficial al sezonului în România. Impresionant atașamentul, chiar dacă fluctuant, al fanilor față de culori. Vremurile când Gigi Becali era inamicul numărul unu în Ghencea sunt apuse. El „i-a învins” pe contestatari cu ajutorul unei serii de evoluții consistente și odată cu realizarea câtorva transferuri. O eventuală calificare mai departe ar umple definitiv prăpastia ce la un moment părea insurmontabilă. Până la urmă și de aceea e fotbalul frumos: răzbunarea pe Steve McClaren ar putea echivala cu revenirea la starea de spirit de la pauză meciului cu Boro. Ar fi după aproximativ șase ani și 45 de minute.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER