Nu trebuie să ne păcălim cu faptul că doar victoria aceea asudată din Estonia a readus fanii în stadion. Și nici nu trebuie să ne lăsăm induși în eroare de marketingul balcanic al președintelui FRF, care a organizat câteva întâlniri televizate cu liderii galeriilor și a dat o cotă de bilete gratuite fanilor. Bine, e mai mult decât nimic, pentru că îmi amintesc că, într-o discuție cu ceva timp în urmă, Sandu avea un cu totul alt discurs la adresa fanilor. Superior și neinteresat de relația tricolori-public. Oricum, discuția despre cum s-a intrat, despre unii care au intrat la meci pe bani și alții care au pătruns în Arenă pe blat cu Nașu’ e una separată și condamnabilă în 2012 pe un astfel de stadion care continuă el singur să atragă fani. A contribuit, poate, și rebreandingul Timișoreana, așa cum o fi contat și apelul trufaș-ironic al selecționerului și tricolorilor: „Ieșim cu megafoane pe stradă să-i chemăm la meci”.
Determinantă însă mi s-a părut schimbarea din interior, percepută instantaneu din afară. În general, marea masă a suporterilor simt și rezonează cu cei pentru care vin la stadion.
Naționala de azi e corectă cu ea însăși. Convocările nu mai sunt prilej de paradă. Vestimentară, de mașini, de gadgeturi. Tricolorii nu mai vin la lot cu scopul de a putea scăpa în oraș cu sau fără voia/complicitatea antrenorilor pentru escapade nocturne. Bahice ori erotice. Văzând mai multe generații de tricolori, pot spune că, din punct de vedere al atitudinii și responsabilității, actuala e cea mai apropiată de ceea ce trebuie să fie o reprezentativă. Băieți la locul lor, cu fițe în limite suportabile și cărora le stă gândul la antrenamente și la meciuri. S-au dus vremurile când se închiriau chartere pentru party-uri deocheate cu trei poate patru zile înaintea jocurilor decisive. Nu mai sunt trend-setteri de ocazie care să strice atmosfera, să dividă vestiarul în băieți șmecheri și fraieri. Din acest punct de vedere, mi-e teamă că revenirea lui Mutu – Mutu nociv, pentru că din când în când am întrezărit și un Mutu motivat și motivator – ar putea strica tot ce s-a construit până acum.
Cel mai mare câștig
În acest start de campanie, România lui Pițurcă a reușit să câștige ceva mult mai de important chiar și decât cele șase puncte. A făcut un pas important în tentativa de a-și redobândi publicul. Uitasem noțiunea de suporteri ai României. Mă săturasem de steliști – ultimii suporteri fideli unei idei și unui spirit la noi – care spuneau că pentru ei nu există decât o singură echipă: Steaua București. Într-o seară de toamnă de nicăieri, zeci de mii de bărbați din toate colțurile Bucureștiului, dar nu numai, și-au luat de mână soțiile și copiii și i-au adus la întâlnirea cu o prietenă de demult: naționala. Trasă la față și slăbită de atâtea transplanturi, pacienta proaspăt ieșită de la centrul de dezintoxicare schițează un zâmbet suferind, dar e hotărâtă să-și trăiască viața la Maxim! Sau, dacă e să moară și în această campanie, o să o facă luptând până la capăt, fără să se mai sinucidă prostește și mai ales fără să își mai păcălească publicul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER