Ne-a speriat începutul tare de meci al luxemburghezilor, dar Torje a pus relativ rapid lucrurile la punct, astfel că, din minutul 45, am început să ne gândim la cum ar putea arăta România în meciul cu Franța. E clar, după cum a ales să nu îl menajeze pe Goian, că Pițurcă nu a gândit două formule de echipă, funcție de dificultatea adversarilor. Adevărul că România nici nu e în postura în care să facă asta. Așadar, este de așteptat ca la primul meci pe Național Arena, Pițurcă să trimită pe teren cam aceeași echipă, cu mici modificări. Săpunaru va apărea sigur fie în locul lui Mățel, fie ca soluție de avarie în cazul în care Galamaz nu va putea fi recuperat. Bătăi de cap ne dă și absența suspendatului Torje.
Mai prost e că Bosnia a bătut în Belarus și, în cazul în care va face același lucru și pe teren propriu, devine favorită la locul doi. În felul acesta, noi suntem obligați să batem marți Franța, pentru a putea spera până la capăt.
Dincolo de calcule și cifre, câteva cuvinte și despre evoluția în meciul de aseară. Nimic spectaculos, era și greu să avem parte de așa ceva. Două sclipiri din partea lui Torje, confirmări din partea lui Raț, Tătărușanu ori Goian și o surpriză plăcută numită Costin Lazăr. Marica a fost mai degrabă afectat de faptul că Raț a fost preferat ca și căpitan. În rest, același joc de posesie, mai degrabă tern și departe de poarta adversă. Pe de altă parte, este mai mult decât explicabilă această atitudine, în condițiile în care efortul trebuia dozat în vederea jocului cu Franța.
După cum era logic, nu am tremurat pentru punctele cu Luxemburg, dar va trebui să ne autodepășim serios pentru a putea învinge marți. Peste 50.000 de oameni, așa cum nu am mai avut din 2005 de la meciul cu Danemarca, pot asista la ceea ce ar putea însemna renașterea ideii de echipă națională.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER