Singuri împotriva lor

Oficialii clubului Rapid au ajuns să implore Comisiile Ligii să dicteze suspendarea terenului propriu și disputarea următoarelor meciuri fără spectatori. Aceasta este realitatea existentă acum și ea vine să desăvârșească tabloul unui dezastru la care au contribuit fără excepție cu toții. De la conducători până la suporteri. Nu te poți abține să nu faci o paralelă cu ceea ce se întâmpla în Ghencea în urma cu doi-trei ani și cu conflictele interne de acolo. Comparația se oprește aici. Rapid nu va putea să depășeasca această perioadă, așa cum au făcut-o steliștii. Nu au forța necesară, nu au reperele, nu au bazinul acela de suporteri și nici puterea lor de regenerare. Dacă vor să se salveze, trebuie să acționeze ieri, pentru că mâine ar putea fi prea târziu.

Încep cu suporterii. S-au autodefinit întotdeauna ca fiind altfel. S-au mândrit cu spiritul și pasiunea lor, dar în ultimul timp au scos la iveală și vocația autodistrugerii. Au dat foc textelor din cântecele cu susținere necondiționată și s-au transformat, cu sau fără voie, într-un grup de presiune, într-o gașcă de rebeli fără cauză care vin la stadion nu pentru a urmări jocurile, ci pentru a le face. Rapidiștii rămași se împart în trei categorii. Cei mai mulți sunt nostalgic-pasivi. Nu au mai mers pe stadion de ani buni, sunt dezamăgiți de condiții, de managementul defectuos și de apatia unor jucător plătiți cu sume colosale raportat la performanța realizată și așteaptă o minune pentru a-și reactiva microbul. Există o pătură de mijloc de stoici-resemnați. Îi vezi la tribuna a doua, din ce în ce mai puțini și mai triști, cu priviri plecate, furioși pe situație, dar fideli unei cauze moștenite genetic. Nu au nici forța, nici mijloacele pentru a schimba lucrurile. În fine, sunt teribiliștii-activi, gata la fel de bine să răgușească înjurându-și propria echipă, la fel cum o făceau încurajând‑o. Miza lor e să distrugă, nu să construiască. Să plece! A plecat Coman, acum trebuie să plece Surdu, Roman, toți, cu Zotta și Copos în frunte. Vor rămâne ei, singuri, și vor urla la tribunele părăsite, ori dezafectate. În Giulești, mai mult ca oriunde, echipa s-a hrănit cu energia și entuziasmul fanilor. Asta este acum istorie, așa cum e la un pas să devină și brandul pe care susțin că îl au în sânge. În loc să încerce să îl salveze, sunt complici la moartea lui lentă.

Principala cauză este constituită de un managenent incalificabil. Cu un lot de 32 de fotbaliști, cu contracte uriașe, debusolați având restanțe de luni de zile și incapabili să se remonteze în primul rînd psihic. Cu un antrenor, aruncat la înaintare, neplătit de sezonul trecut și condamnat să fie părtaș la distrugerea spiritului în care a crezut mai mult ca oricine. Problema nu e cine, când și cum pleacă. Marea dramă e că nu mai vrea nimeni să vină.
Din afară e simplu: lucrurile nu au cum să meargă înainte cu suporteri care își urăsc echipa și conducerea, cu niște jucători nemulțumiți și speriați, cu un staff administrativ decimat numeric și incapabil să reacționeze și cu un patron care spune că vrea să vândă, dar care de fapt vrea să conducă în continuare pe banii altora. Atmosfera la Rapid e mai apăsătoare și mai funebră decât cea din cimitirul din imediata vecinătate a bazei, ajunsă în paragină, de la Pro Rapid. Pentru simplu motiv că toți cei rămași acolo sunt anti. Au rămas singuri împotriva lor!