Ceea ce se întâmplă în această iarnă la Dinamo poate însemna o trezire la viață a spiritului dinamovist. Totul a avut un fir logic. S-a fixat o idee și s-a construit în jurul ei. Un restart al echipei, al clubului. O asumare a politicii greșite dusă până acum și mai presus de toate o serie de măsuri care să schimbe din temelii atitudinea și obiceiurile. Ca percepție, lucrurile care s-au petrecut au fost pe placul fanilor care se îndepărtaseră de Dinamo. Au fost dați deoparte fițoșii, blazații. S-a aerisit vestiarul. Miza pe jucătorii tineri și dornici să își construiască o carieră nu a mai fost un lucru de făcut, ci a fost făcut. Până și păstrarea reperului Torje, măcar până la vară, a fost o mutare cu stil. Promovarea lui Rafi Stănescu, anunțul lui Moți că s-a lăsat de fumat, ori revenirea la hotel cu x ore după ce Andone le dăduse liber în cantonamentul din Antalya, toate aceste lucruri au întregit un puzzle dorit. Totul confirmat în ultimele amicale terminate fără a fi primit gol. Dincolo de rezultate însă, o echipă mai degrabă implicată decât apatică. Până și transferul lui Bakaj a adus ceva nou. Am văzut dinamoviști fremătând, bucurându‑se că a venit „nepotul” lui Demollari. Adevărul că m-am uitat și eu la câteva execuții ale lui. De la Lupu încoace nu au mai văzut câinii un fotbalist să lovească mingea așa cum o face Bakaj. Așa se mândresc ei. Cu sau fără Bakaj, Dinamo începe să redevină ce a fost. Să aibă identitate, entuziasm. În viitorul apropiat poate și suporteri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER