Subminatorul

Tocmai ce spusese că nu va mai avea discuții publice despre echipă… Gigi Becali nu e în stare să își țină cuvântul și să lase în seama celor pe care îi plătește să facă echipa, să critice, să comenteze. Nu e posibil să desființezi cu atâta nonșalanță un jucător sau altul. Nu în public și nu tu, un patron care trăiești public pe spinarea lui Ogăraru și ieși de atâtea ori cu pieptul bombat din stadion datorită paradelor lui Zapata. Ogăraru a tratat superficial o lovitură de pedeapsă. A fost prea sigur, prea arogant parcă, prea zeflemitor. Lăcătuș are tot dreptul din lume să urle dacă el consideră de cuviință sau, din contră, să-l bată pe umeri și să-i spună „Capul sus”. Sau portarul columbian. A greșit copilărește. Lamentabil la limita penibilului. Tot antrenorul este cel care alege măsura pe care o ia împotriva lui.

Becali se comportă exact asemenea celor care îl contestă și pe care el îi acuză. Vorbește la cald, fără discernământ și dinamitează încrederea fotbaliștilor săi. E ușor să îl lauzi pe Stancu atunci când dă gol după gol, dar pentru fotbalist e mai important să îl susții atunci când are nevoie. La greu. Semedo și Kapetanos au creat golul care a dat Stelei iluzia că poate lua toate punctele la Pitești. Și cât de jigniți fuseseră ei de patron. Psihologia inversă e un concept prea fin pentru un patron brutal și fără discernământ. Nici nu mă gândesc că o să-l invoce. Nu e doar dictator, e și un subminator al încrederii unei echipe cu un lot subțiat.