Venirea lui Fathi Taher ar fi trebuit să reprezinte un nou început pentru Rapid. Naivii se așteptau la sfârșitul perioadei în care transferurile se făceau pe genunchi. Numirea antrenorului trebuia să înceteze să mai constituie episod-pilot într-o telenovelă fără sfârșit. Chiar, cum sună: Rapid, telenovelă fără sfârșit. Unii se gândeau până acolo că promisiunile de renovare, reconstruire, rebranduire a stadionului să se materializeze cumva. Nimic din toate acestea. Haosul și incertitudinea mătură ca întotdeauna visele Giuleștiului. Copos și Taher sunt personaje amuzante ca într-un desen animat, în care ecoul contrazice vehement afirmația originală. Organigrama la vârf are două taburete de bucătărie pe care se înghesuie cât pot ei de demn, lovindu-și vecinul de scaun, ca din greșeală, cu cotul Toma, Bunea, Zotta, Sichitiu și mulți alții. Antrenorii trântesc, gest reflex, ușile clubului pe dinafară. Jucătorii stau liniștiți – ce glumă! – în vacanță, cu ochii pe net, așteptând să afle din presă cine, când, cum și mai ales de ce.
Resemnați și nedumeriți, suporterii rapidiști așteaptă. Vremurile de altădată – când eventual aveau ce să umple -, verdictul favorabil în cazul „Bricheta”, realizarea vreunui transfer, numirea unui antrenor…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER