Emil Boc, prim-ministru după un déjá-vu politic cu Băsescu, urmând surprins la declarații după un Stolojan care se retrage spectaculos de pe teren, uimind pe toată lumea și deja pe nimeni. Pe Emil Boc l-am văzut doar o dată. Vizita alături de Arpad Paszkany înainte de meciul cu Chelsea, stadionul crescut ca din pământ pe maidanele unui cartier clujean. Se mândrea cumva cu realizarea investitorilor de la CFR de ca și cum îi aparținea, în ciuda faptului că din calitatea de primar nu făcuse altceva decât să ajute timid și electoral rivala de moarte a vișiniilor, pe Universitatea Cluj. Am mai intrat o dată împreună în direct la o emisiune după ce ardelenii pierduseră cu Girondins și vorbea despre o înfrângere amară în termeni gastronomici, amestecând vinul de Bordeaux cu varza á la Cluj. Simula stângaci interesul pentru acest sport în ambele situații, așa cum a suportat cu stoicism fluierăturile unui întreg stadion când a mers în loja din Gruia. Flirtul cu sportul trebuie dovedit prin măsuri menite să-l ajute, cu atât mai mult cu cât vine după un prim-ministru pentru care tot ce însemna această activitate nu intra în Top 10.
Coincidență sau nu, titlul de premier merge tot în Ardeal, după un forfait sau poate la masa verde. La prima vedere ai fi tentat să zici că va fi tot anul Clujului și că Paszkany a dat iar lovitura pe piața transferurilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER