UEFAntasticii

Steagul tricolor a fost fluturat după finala Cupei UEFA de mai mulți români. Reflectoarele au stat mai mult pe Mircea Lucescu. Firesc. El este principalul responsabil pentru această performanță. Trofeul care certifică dacă mai era nevoie că este cel mai bun antrenor român din toate timpurile. O Cupă UEFA cucerită azi are mai mult impact decât Cupele Campionilor pe care le-au cucerit în anii 70-80 Piști Covaci sau Emeric Ienei. Alt fotbal, alt format de competiție, altă implicare, marketing, mediatizare. Lucescu a cucerit și la prezent această Cupă. E un clasic în viață. Omul care a format generații de jucători, deveniți între timp antrenori, dar care are puterea să își updateze metodele. Rămâne fidel casetelor și fișelor. Nu învață emoticoane pe mess ca Hizo și are puterea să cucerească Europa, îmbunătățindu-și stilul cu care pleca în această meserie când mulți dintre finaliștii de miercuri nu se născuseră.
În afara lui Mircea, Raț a purtat acel drapel pe umeri. Acum zece ani pe vremea aceasta, Răzvan mergea cu un troleibuz bun de casat la Pro Rapid, se antrena cu echipa a doua a Rapidului și mânca pizza într-o speluncă pe Titulescu. Nu a fost considerat niciodată un exponent al generației sale, dar intră în cercul elitist al fotbaliștilor români care au cucerit acest trofeu european alături de Hagi și Gică Popescu. Ambiție, seriozitate, muncă. „Nu am fost geniu, dar mi-am văzut de treabă”. Corect. E condiția primordială și în fotbal. Marin Ioniță, antrenorul cu portarii, este un alt român medaliat miercuri seara. „Șmaga”, porecla taciturnului și modestului fost portar al Corvinului, și-a încununat o carieră exemplară de tehnician. Nici „celebrul” maseur Hexan nu trebuie omis de pe această listă. Și ei sunt eroi aclamați ieri la Donețk de peste un milion de ucraineni.