Becali a repetat obsesiv expresia cu „jucătorii care cară pianul”. E stilul lui. Preia din zbor o replică și o folosește până ce o tocește. „Barcelona tiki-taka”, „Petrescu a muls oile, a luat untul și mi le-a dat mie sterpe”, „Ciobanul cu iarbă uscată versus ciobanul cu pășuni bogate” etc. Îi plac expresiile exagerat descriptive, de o plasticitate evidentă. Își imaginează un pian, îl vede pe Bănel asudând, pe Tătărușanu cum pune umărul, pe Gardoș cum țipă la Surdu: „Ia, mă, de acolo” și pe Bicfalvi în capătul scărilor: „Dă-i, dă-i! Mai la dreapta… Acum bagă coada. Nu așaaaa, măi!”. E jucăria lui. Și poate personifica Steaua așa cum vrea… E oaie, e „Nu te supăra, frate”, e „Dacii și romanii”, e pian, e iPad. E ce vrea el. E toate jocurile pe care le-a avut și nu le-a avut. Pentru că plătește.
Recunosc că m-am gândit atunci când l-am auzit cum spune bucuros de noua expresie de clape și de pian că e preluată de la viitorul antrenor al Stelei și m-am gândit că Olăroiu ar fi putut-o folosi. Am avut însă un flash cu Cârțu într-o emisiune televizată, e adevărat că abia după ce s-a anunțat că își caută bilete să se întoarcă din vacanță și să preia formația lăsată de Lăcătuș. Asta cu pianul e una dintre expresiile sale favorite și se vede treaba că a folosit-o în dialogul care a dus la instalarea sa la Steaua. Așadar, lucrurile sunt total date peste cap. Venit să fie dirijor, Mihai Stoica se vede nevoit să iasă pe ușa din spate sau să accepte cel mult un rol de om care acordează instrumentele. Nedrept și felul în care Lăcătuș a fost aruncat iar la Fiare vechi. „Îmi iau zborul de aici”, e mesajul său de adio și e impresionant. Până la urmă e soarta tuturor expresiilor și antrenorilor de care se plictisește omul cu bani de la Steaua.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER