În Ghencea, entuziasmul din fotbalul românesc creat de rezultatul Clujului pe „Olimpico” apasă ca o povară. Există termenul de comparație și egalul nu mai e considerat victorie, cum am fi fost tentați majoritatea să spunem, marți dimineață, de exemplu. Arthuro fuge de minge, Semedo e numai pe jos, Lovin alternează momentele de luciditate cu cele în care e haotic. Steaua arată ciudat cu Toja gravitând ineficient între atac și apărare. Teoretic mai ofensivă, echipa arată mai degrabă dezorientată preț de o repriză.
Absența lui Rădoi – suplinită totuși onorabil de cuplul Ghionea-Goian-, dar mai ales a lui Ovidiu Petre se simte. Lipsesc reperele din jocul Stelei și ceva din atitudinea și din răutatea avute în meciul cu Galata. Bayern se încordează pe alocuri, dar atunci creează panică la poarta lui Zapata. Un Zapata absolut senzațional! E clar că Jurgen Klinsmann nu a apucat să asambleze încă o mașinărie cu adevărat nemțească, dar calitatea fotbaliștilor se simte și uneori e suficient pentru a se face diferența. Chiar dacă Steaua a avut două bare, chiar dacă și-a dominat după pauză adversarul mult mai galonat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER