Bărbați pe teren

Nu știm să câștigăm dintr-o situație de totul sau nimic și nu suntem capabili să materializăm acum ori niciodată. Cedăm mereu atunci când presiunea ar trebui gestionată. Avem o națională copleșită și plângăcioasă. În mică parte e justificată lehamitea lor. Atacurile la care e supusă prima reprezentativă sunt nefirești, asta e clar. Dar la asta se adaugă și inducerea unei stări periculoase: noi și restul. Adică ei, tricolorii, într-un turn de fildeș, baricadați de nedreptatea unei nații. Selecționerul și căpitanul tricolorilor nu își înțeleg țara. E prea mult, serios. E exagerat, domnilor, ce naiba! În realitate, ne ferim să spunem lucrurilor pe nume. Chivu e blazat și blazator, în loc să își mobilizeze coechipierii. Despre cine vorbim? Despre finul unuia dintre cei mai agresivi oameni din fotbalul românesc din acest punct de vedere! Păi, sună-l Cristi pe Victor Becali și spune-i toate poveștile cu lopețile în cap și cu capra vecinului! Până la urmă și Becali critică pentru că i se dă apă la moară, pentru că nu sunt rezultate și pentru că jucăm inestetic.

Ofensiva asta, îmbufnarea asta, nervii ăștia mocniți îi voiam pe teren cu Albania, așa cum ne trebuie înverșunare contra Belarusului, nu pe la conferințe de presă. Sunt periculoase generalizările cu țara care e nu știu cum, cu oamenii care nu sunt cum cred ei că ar trebui să fie, cu spectatorii care nu știu să aprecieze munca sau cu presa de doi lei. Fiți bărbați, intrați pe teren și vărsați-vă frustrările prin porțile adverse! Aduceți publicul înapoi la stadioane, închideți-le gura impresarilor și patronilor și obligați-ne să scriem la superlativ! Ne e dor, chiar ne e dor să scriem despre incredibilul Răzvan, despre fotbalul magnific jucat de români, despre sprinturi senzaționale și execuții de mare finețe.