„Câinii” în aer

Proiectul „New Dinamo” este suspendat. De fapt, tot ce se întâmplă la Dinamo stă în aer. Autointitulați cei mai elitiști suporteri, dinamoviștii au declanșat o veritabilă vânătoare de fantome și vor cu orice preț pe diverse canale online și offtopic să identifice un așa-zis vinovat. Să găsească un țap ispășitor în curtea „câinilor”, cum ar veni. Nimic constructiv în rândul celor cărora li se potrivește mănușă gluma din spațiul virtual, cum că dacă ar fi fost măcar jumate în Peluza Hâldan cât stau pe bloguri ori forumuri, clubul și-ar fi dublat încasările și echipa ar fi fost de două, dacă nu de trei ori mai susținută.
Badea și Borcea sunt supraviețuitorii unei structuri de acționariat care, la un moment dat, număra mult mai mulți membri. De altfel, de-a lungul timpului, dinamologii au spus că asta era problema. Conducere multicefală, idei felurite, interese uneori divergente, favoritisme. Într-un cuvânt, haos. O noțiune care, la Dinamo, cunoaște etape nebănuite, pentru că haosul în alb și roșu atinge cote și forme la care nu te-ai aștepta. Feluriți oameni cu trecut și comportament care mai de care mai bizar s-au perindat prin curtea unui club care, teoretic, ținea de un minister menit să ne apere de personaje dubioase.
Nicolae Badea a fost constanta, omul când mai din umbră, când mai din prim-plan, care a susținut, cu pasive și active, tot ce e la Dinamo. În spațiul acesta virtual despre care vorbeam eu unul sesizez o tentativă (premeditată) de demonizare. Nici nu sunt și nici nu fac pe naivul. Bossul de la Computerland nu e nici pe departe o victimă și oricum știe mai bine ca oricine altcineva să se apere. Cu atât mai mult cu cât domeniul de care vorbeam, a fost și rămâne terenul lui. Ideea e că – deloc întâmplător prieteni – Badea și Copos rămân „strămoșii” noțiunii de patron în fotbalul românesc. Au fost de-a lungul vremii nenumărate prilejuri de a fi taxați pentru declarații ori acțiuni, dar trebuie să avem puterea de a recunoaște că ei rămân finanțatorii decenți din fotbalul românesc. Oamenii care, chiar dacă mai greu, plătesc cu cardul, nu cu sacoșa, oamenii care au, sau dacă nu au păstrează măcar aparențele, un minim respect într-un dialog, oameni cu un anumit nivel de instruire și un comportament social adecvat rolului pe care îl dețin. Ceea ce încerc să spun e că înainte de a-l considera pe Nicolae Badea – și pe George Copos – un rău nenecesar fotbalului românesc, e o listă infinit mai lungă de personaje, indiferent de suportul online sau printat pe care le-am scrie.