Cu Liga Campionilor câștigată sâmbătă noaptea, Cristi Chivu a încheiat cel mai bun deceniu al românilor în cupele europene. Pare paradoxal, în contextul în care la nivelul echipelor naționale aproape că nu mai contăm, calificarea din 2008 fiind singura performanță din 2000 încoace.
Am început anii 2000 cu Hagi și Popescu cucerind Cupa UEFA și cu Lucescu – Supercupa Europei la Galata. Îl terminăm cu Raț și același Lucescu cucerind în 2009 din nou Cupa UEFA, dar mai ales cu Chivu triumfând pe teren în Liga Campionilor.
Patru trofee în zece ani. Mai mult decât oricând în palmaresul tuturor stranierilor care au jucat de-a lungul timpului prin Europa. Lucescu e constanta. Hagi și Popescu reprezintă trecutul la care ne raportăm cu performanțele pe care le visăm din nou posibile cu generația lui Raț și Chivu.
Cu Bayern, căpitanul naționalei a fost bun. Nu a strălucit, fiind depășit în două-trei rânduri de Robben, dar ce a realizat el în tot acest an, povestea fenomenală a revenirii după o accidentare care la un moment dat părea că-i pune în pericol viața, este extraordinar.
Acum, după această Ligă, îl așteptăm pe Cristi să tragă după el o națională cu sechele și aflată de mult într-o letargie convalescentă. A fost un deceniu al echipelor de club cu trofeele amintite de românii de afară, dar și cu punctul de maxim al sfertului de UEFA Steaua – Rapid de la mijlocul lui. De mâine, tricolorii se reunesc și pregătesc campaniile din 2010-2020. E rândul lor!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER