Disperare de președinte

„Dacă vine familia Lucescu la națională acum și ne califică la Euro 2012, eu mă retrag definitiv din fotbal”. Ofensivă și iritată, declarația asta definește cel mai bine criza de timp și de idei a lui Mircea Sandu. Dar mai spune ceva. Știm cât de mult ține la scaunul său președintele FRF și, plecând de la această premisă, realizăm cât de puțin crede el în această calificare. Mesajul pe care indirect îl trimite jucătorilor este unul cu efecte devastatoare din punctul de vedere al motivării. Creează alibiuri unei generații care oricum nu dă pe afară de conștiință ori de responsabilitate. Dar pe cine mai interesează calificarea și soarta calificării? Miza este plătitul de polițe, sferele de influențe, puterea. Puterea asupra unei echipe sleite și dezintegrate.
Prin discursul său, Sandu încearcă o dată în plus să dea vina pe oricine altcineva. Familia Lucescu acum, Iordănescu, Ienei, Pițurcă, Hagi, Boloni și cine o mai fi fost de-a lungul timpului. E nervos, pentru că a scăpat lucrurile de sub control. A mers la două capete, așa cum el și Dragomir au făcut mereu, și a pierdut. Nu el spunea că are pregătite soluții de înlocuire în momentul în care a inițiat atacul fără precedent asupra selecționerului?!
Oricine din România poate să îl acuze pe Lucescu junior că a renunțat acum. Mai puțin Mircea Sandu. „Prin declarațiile făcute de președintele meu, am înțeles că nu mai suntem o echipă și am fost obligat să mă gândesc la viitorul meu. De aceea am intrat în negocieri cu o altă echipă”, constituie alibiul de-acum tehnicianului de la Rapid. I s-a răspuns cu aceeași monedă. Rămas fără selecționer, fără un director general care măcar la nivelul imaginii făcuse destule lucruri, Sandu își caută aliați. L-a refuzat Hagi, se reorientează către Pițurcă. Din punctul de vedere al capacităților profesionale, acesta din urmă avea argumente să fie și altceva decât soluție de avarie, dar tocmai evoluția, dar mai ales involuția relațiilor cu Sandu l-au făcut în două rânduri să plece. Concluzia e că avem un președinte care a scăpat situația de sub control, care nu crede în calificare, care e nervos că a fost bătut cu armele lui de către foștii colaboratori și care încearcă cu disperare să remedieze cumva, oricum și cu oricine situația.