Hizo ar merita titlul

Vasluiul are alură de echipă. Hizo a reușit ceea ce un tehnician care a stat pe banca Realului nu a putut. A pus ordine într-un vestiar plin de individualități (Wesley, Sânmărtean, Adailton), a dat sens jocului, articulând un grup adevărat. Evoluțiile moldovenilor sunt constant bune și nu e deloc întâmplător faptul că acum gruparea patronată de Porumboiu e la două puncte de lider, cu șanse reale la câștigarea titlului de campioană. Mai ales că, din punct de vedere teoretic, programul până la final nu este unul extrem de dificil. Vasluiul mai are de jucat un singur meci cu o echipă din prima jumătate a clasamentului, în etapa 31, cu Timișoara acasă. Hizo este aproape de o premieră: titlul de campion. L-ar merita. Și nu neapărat pentru că ar fi răsplătit pentru întreaga carieră. La 64 de ani împliniți, el are prospețimea, motivația, luciditatea și entuziasmul de care mulți colegi de breaslă care i-au fost elevi nu dau dovadă.
De la distanță, Pancu a contribuit din plin la relansarea campionatului, ajutându-și fosta echipă. În lotul Vasluiului în tur, atacantul care la un moment dat uimea Europa cu execuțiile sale s-a hotărât să își acorde șansa unui final frumos de carieră. A înscris din nou după un an și dă semne că fizic e ca în vremurile bune. Și-a încântat ca altădată fanii cu execuții fine. Sunt din păcate prea puțini fotbaliști de viță nobilă – no ofense, fără legătură cu vinul – pentru a nu ne bucura de felul în care mingea e atinsă de Pancu, Adailton, Sânmărtean, Adrian Cristea, De Zerbi, Zicu, câteodată Tănase. Îi numeri pe degetele de la ambele mâini!