Autogratulat cu acest cuvânt dur, Gigi Becali merită felicitat pentru ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Urziceni. Și nu e vreo glumă. Patronul Stelei are păcatele lui. Nu puține. Vorbește mult și uneori prost, jignește inutil, se comportă ciudat, a devorat antrenori, a ignorat simboluri, a înjurat suporteri. Ideea e că împotriva Urziceniului, ca și atunci cu Buzăul, singura modalitate de a dovedi că nu face jocuri murdare era ca echipa să nu bată. Și a dovedit-o. A doua oară!
Pe lângă toate relele pe care i le reproșăm, Becali a adus în fotbalul românesc corectitudinea. Genul acela de corectitudine a durilor, a celor care nu își fură singuri căciula. Nu o avea multe principii, dar la cele pe care le are, Becali ține mai mult decât la orice. A vrut să stimuleze adversare, o fi contactat arbitrii, dar nu le-a cerut niciodată adversarelor să se dea la o parte.
Asta e dovedit. De când a venit el în fotbal, titlurile s-au luat mult mai corect decât înainte să investească. Să nu uităm cât de contestate au fost campionatele luate la sfârșitul anilor 90 de Rapid și Dinamo. Acesta este câștigul meciului de sâmbătă: respectul celor care vor să vadă această bucată de realitate. Faptul că nimeni nu reușește să îl înțeleagă dovedește tarele societății fotbalistice. La faza asta nu el e idiot. Cu atât mai grav, cu cât mult hulitul Becali a ajuns să fie mai normal decât restul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER