„O mare vină o au provincialismul nostru incorigibil, lipsa conștiinței relativității, dar mai ales tribalismul, nevoia noastră de idoli. Iar ideea de idol este opusul ideii de valoare. Valorile nu pot, de fapt, exista decât în sisteme dinamice, care nu cunosc poziții imuabile”. La o zi după Lituania, pasajul din „Pururi tânăr, înfășurat în pixeli” al lui Cărtărescu radiografiază cel mai bine totul. Comentăm isteric și inconsistent ce a fost după,ignorând superficialitatea lui dinainte. Îl invocăm pe Mutu, cel hulit după Euro, și punem la zid ce nu avem: echipa. Atacăm temelia raționamentului prin definiție defensiv al lui Pițurcă. Un selecționer a cărui mare vină constă în faptul că nu poate să explice fără aroganță și porniri vindicative că la momentul actual nu poate pentru că nu are cu ce.
Simțul măsurii, al realității sau pur și simplu bunul simț nu au legătură cu simțul porții, și de aceea nu putem reproșa doar vârfurilor ce s-a întâmplat sâmbătă seară. Lecția lituanienilor este încă o palmă primită, pentru că noi toți vorbim, clevetim, mahalagim fotbalul, în loc să îl jucăm. Cine e pește, cine de a cui parte este, cine dă, cine ia, cine aruncă piatra, cine pe cine înjură. Logic, nu mai are cine să joace! Tineri și bătrâni, suntem prea înfășurați în pixeli.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER