Imaginile de bucurie se derulează pe repede înainte într-un final de sezon în care constanța, valoarea, abilitatea sunt premiate cu trofee. Chelsea, Bayern, Inter, Barca… Sunt clișee sublime, cadre în care orice fotbalist se visează, dar de care nu au parte decât privilegiații.
La noi, fericirea are culoarea vișinie. CFR a cucerit al doilea titlu din istorie. În opt ani, pe dealurile din inima Clujului au crescut ca prin minune o echipă, un stadion, iar istoria se scrie la prezent într-un ritm nebun. Al cincilea trofeu în numai șase ani de existență în prima divizie. O medie de aproape unul pe sezon. Statistica, realitatea fac inutile comentariile. Mai ales pe cele negative. Ori răutăcioase. Există multe daruri, dar nu are rost să le invocăm aici și acum. De-a lungul timpului, orice campioană a avut exportat câte un Viera.
Acestea sunt amănunte. Determinante au fost îndârjirea, organizarea, pregătirea, forța. Mai era mult de jucat din sezonul acesta când undeva, într-o casă din inima pădurii de pe Feleac, oficialii CFR-ului se întâlneau să stabilească strategia pentru sezonul viitor. Eminență cenușie sau nu, doctor sau nu, diabolici ori ba, Paszkany, Mureșan, Zamfir și toți de la club dau lecții bucureștenelor și nu numai: „Cum să iei titlul fără profesori în fotbal”. Schimbând antrenori, jonglând cu jucători. E ziua în care trebuie să ne scoatem pălăria în fața lor. Aici, Cluj România: La semnalul următor va fi ora… Ora exactă în fotbal!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER