Începem să ne obișnuim cu duplexurile de Ligă și să învățăm ceva din asta. Săptămâna aceasta a fost Florența – Cluj, după ce „etapa” trecută ne-am „plimbat” fotbalistic pe ruta Roma – București. Între timp s-a jucat și derby-ul direct, CFR – Steaua. Neprefațat de scandaluri inutile și declarații idioate. „Noblețea obligă”… Adevărul e că nu poți să faci repetiții cu timing la secundă când ies jucătorii la încălzire, când cântă imnul etc și apoi să revii la mitocănii.
Liga, locul tradițional de întâlnire al tifosilor clujeni, a vibrat, la propriu, pentru steliști. Sincer, dar trufaș, atât timp cât prin minutul 30 o voce domoală de ardelean neaoș remarca hâtru: „Cel mai bun stelist de până acum e Semedo. Fostă rezervă la noi…”. Au fost încurajări și s-a oftat în ritmul paselor sau nesincronizărilor roș-albastre. Steaua a jucat fotbal adevărat, iar Rădoi a fost erou. Simplu și frumos.
Alte pilde din ziua meciului și din cea premergătoare lui? La Florența, patronul oaspeților îl bagă în ședință pe Bănel și îl instruiește, îndopându-l cu răutate: „Să-l enervezi pe Mutu până ia roșu! Îl înjuri, îl provoci, treaba ta”. Timid, jucătorul ar fi întrebat: „Și nea Marius?”. „Eu ce sunt? Glugă de coceni?!”. Câteva mii de kilometri mai încolo, în bucătăria hotelului Opera din Cluj, un nutriționist englez studia atent totul. Fiecare jucător de la Chelsea avea meniul lui și erau împărțiți la mese în funcție de ceea ce mâncau: iaurturile mai la fereastră, carnea la mijloc, salatele la perete. Pare glumă, dar nu e. E clar, mai avem de învățat, dar suntem acolo, în lumea lor, și luptăm cu armele noastre. Perfectibile și, o, da, cizelabile.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER