46 este locul pe care România îl ocupă în clasamentul FIFA, poziție după care se stabilesc coeficienții și capii de serie. Mai jos decât acum nu am fost niciodată.
Prin 1997 eram pe 3, dar acelea par vremuri de mult apuse. Greu digerabilă, această stare de fapt ne apasă mai mult decât ne puteam imagina. Multă vreme tot auzeam previziunea aceea sumbră: „Vom ajunge mai rău ca ungurii”. Fraza asta ne dădea fiori, dar părea departe. Ca și atunci când se vorbea de criza financiară, dar dezvoltatorii continuau să construiască clădirile lăsate acum în paragină. Trăim momentul acela. Suntem contemporanii celei mai rele perioade din istoria fotbalului românesc de când există clasamente FIFA. Ce facem de aici încolo?
Caracteristic ne este să acționăm la primul impuls. Să schimbăm, să dărâmăm totul, inclusiv fundația pe care Răzvan Lucescu a gândit-o. Naționala noastră nu joacă deloc convingător. Mai este loc de entuziasm și de implicare, dar nimeni nu ne garantează că schimbarea antrenorului ar transforma România din mârțoagă în armăsar.
Trebuie să învățăm să avem răbdare, să ne dorim rezultate muncite, și nu conjuncturale, să învățăm să numărăm până la 46 înainte de a ne pune problema de a cere capete. Fotbaliștii sunt puțini și dezorientați. E clar că problema este în primul rând a noastră, a celor care avem așteptări neconforme cu realitatea. Suntem o echipă de locul 46 în lume. E normal să ne batem de la egal la egal cu Belarusul de pe 55, cu Bosnia de pe 59 și cu Albania de pe 67. Apropo, Ungaria e pe 51.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER