Mircea Sandu a realizat cu instinctul său de supraviețuire că singura soluție este să vorbească despre situația dezastruoasă în care a ajuns sportul în fruntea căruia se află din 1990. Specialist în a ieși în față la realizările fotbaliștilor de pe teren, președintele FRF invocă acum fișa postului când este chestionat despre starea în care a ajuns fotbalul românesc. Își arogă merite, dar nu își asumă răspunderea.
Fost vârf, cel poreclit „Nașul” de pe vremea când era fotbalist știe că atacul e cea mai bună apărare. Înfipt și certăreț, Sandu avea un ton teribil e iritat la limita necavalerescului în dialogul cu Alina Petrescu, una dintre cele mai pertinente și de bun-simț moderatoare ale televiziunilor de știri. În situația în care se află arbitrajul românesc, instituție ce își are sediul sub acoperișul Casei Fotbalului, era de așteptat ca măcar să își recunoască partea de vină. Demisia de onoare ar fi prea mult…Dar, nu…Ne delimităm de Comisia Centrală a Arbitrilor. „Nu avem nicio influență!”. Serios? Dar repetatele ieșiri în public în care se lăuda însănătoșirea arbitrajului nostru? Dar felicitările aduse arbitrului-brichetă și protejat al său, Alexandru Deaconu? Dar, mai ales, susținerea federală pentru Sorin Corpodean? Da, Sorin Corpodean unul dintre cei reținuți era văzut la Casa Fotbalului ca omul potrivit să îndrepte imaginea șifonată a arbitrajului.
Chiar nu mai e nimic de adăugat! Legea bunului-simț ne spune că toți cei care au tolerat, dacă nu încurajat, corupția nu au capacitatea să conducă mai departe! Trebuie să plece! Toți! Nu o vor face, știm așa că facem galerie procurorilor. „Eu unul țin cu DNA-ul”. Singura echipă care poate să facă legea în fotbalul nostru!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER