Tupeul Stelei a rămas în cabine, acolo unde Dorinel Munteanu anunțase o variantă îndrăzneață de echipă. Fără Lovin, cu Tiago, fără Dayro Moreno, cu Bogdan Stancu, fără Semedo, cu Szekely. O echipă schimbată, dar cu aceleași metehne. Temătoare, șovăitoare, neputincioasă. Zdrobiți de posesia adversarului, de combinațiile lor, de siguranța și atitudinea lor de fotbaliști. Ne agățăm de ei, ne aruncăm la sacrificiu în fața lor și forțăm limitele fizice și norocul. Nu ține de Hagi, Lăcătuș ori Dorinel… E tactica fotbalului românesc în fața celor ce joacă mai bine, pentru că ne sunt net superiori la acest sport. Din toate punctele de vedere. De aceea suntem datori să reconsiderăm egalurile lui Pițurcă de anul acesta. Cele două cu Franța și cel cu Italia.
Soluția este să creștem jucători, să continuăm investițiile și să avem răbdare cu antrenorii puși să construiască echipe. Să ne acceptăm realist condiția de fotbaliști cu salopete și bocanci butucănoși, rătăciți în fața unora sprinteni și cu gleznă fină. Să nu ne mai dăm mari în Maybachuri când fotbalistic nu avem după ce bea apă. Să muncim zi de zi pentru a avea puterea să ne autodepășim, astfel încât să trăim din când în când câte un Revelion de genul celui adus de CFR de pe „Olimpico” sau câte un sfânt egal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER