Problema drepturilor TV revine în actualitate, iar discursul unora dintre patroni are mult mai multă logică decât modul în care președintele LPF continuă să împartă banii către cluburi. În această perioadă sumele provenite din televizări reprezintă una dintre cele mai importante surse de alimentare a bugetelor în România. Fără excepție. Dragomir are pâinea și cuțitul. Împarte așa cum îi convine, într-un algoritm mai degrabă asemănător sistemului comunist ce l-a consacrat. Audiențele nu reprezintă în niciun caz un criteriu, deși este un instrument reprezentativ. Poate cel mai reprezentativ.
Practic, echipele care fac rating sunt private de dreptul de a face câți bani ar putea din imaginea pe care o au. Sunt voci care îl acuză pe președintele Ligii că el și instituția pe care o conduce își taie o felie importantă. Nu sunt dovezi pentru a avansa astfel de acuze, dar este evident că drepturile TV reprezintă pentru Dragomir modalitatea prin care ține sub control marea majoritate a cluburilor care devin astfel o masă de manevră. Acestea sunt practic pârghiile mașinăriei de vot și eșafodajul pe care se sprijină repetatele mandate pe care le obține la șefia Ligii. „Mențin sistemul acesta de împărțire a banilor dacă mă țineți în funcție”. Practic, Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova și Timișoara, echipele cu potențial în ceea ce privește punctele de rating, sunt în netă inferioritate față de marea majoritate a cluburilor cărora actualul sistem le garantează mai mulți bani decât ar obține din împărțirea sumei totale virate de televiziuni conform unui algoritm capitalist. Utilizat de altfel în toate competițiile puternice.
Așa ne putem explica de ce decizii absurde, gen anularea unei etape din retur, deși e clar că s-ar putea juca inclusiv azi, sunt posibile. Felul retrograd, discreționar și urechist în care e condus fotbalul împiedică în mod evident dezvoltarea lui. Suntem unde suntem în mare parte din cauza celor tolerați la conducere de către o masă de oameni suficienți și fără viziune.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER