Radu Ștefan e profilul de fotbalist de care avem nevoie acum și oricând. Este mai mult decât lăudabil ceea ce a reușit el în ultima perioadă. A crescut odată cu Lazio. A depășit momente de criză, s-a întărit psihic și s-a pregătit fără pauză. Nu a dezarmat și nici nu a păcălit fotbalul. Acum este răsplătit. A ajuns fotbalistul român cu cea mai bună cotă, curtat de mari cluburi europene. Interesul manifestat de Bayern este cel puțin flatant, pentru că nemții au dovedit de-a lungul timpului că nu ofertează pe oricine. E de notat că ascensiunea fundașului lazial s-a înregistrat fără componenta convocărilor la echipa națională. La ce fotbaliști avem acum în lot, prezența lui Ștefan este indispensabilă. Ca jucător, dar și ca fel de a privi și a lupta cu fotbalul și viața. Pe lista lui Lucescu junior, clarificarea oricărei probleme existente cu Radu Ștefan ar trebui să fie prioritară. Lazialul este amestecul perfect dintre seriozitatea și dârzenia lui Chivu și tupeul lui Mutu. Scenă din vestiarul lazial, cu un „veteran” plecat între timp ca agresor. „Băi, țigane, ia dă-te mai încolo, că nu am loc de tine!”, ar fi fost afirmația care l-a făcut pe român să se ridice, să îl lipească de zid pe impertinent și să-i spună sacadat, cu accent pe fiecare silabă, pironindu-l cu o privire ca de oțel: „Mie nu îmi vorbește nimeni niciodată așa. E clar?”. A fost momentul după care vestiarul l-a ales pe tânărul retras și la locul lui de până atunci vicecăpitan al echipei. Despre polivalența sa în câmp, despre dârzenia în joc și despre calitățile care s-au văzut meci de meci în Serie A nu mai trebuie să vorbim.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER