Sunt cazuri în care evidența e mai mare ca orice dovadă. Și în care invocarea coincidenței te face să zâmbești neîncrezător.
Fapt este că Marius Avram a fost delegat de comisia al cărei președinte este tatăl său la trei meciuri ale Politehnicii Timișoara în acest sezon. Toate derby-uri. De fiecare dată, bănățenii au învins la limită cu același scor (2-1) și de fiecare dată comentariile de după au fost complet defavorabile centralului. Vorbim despre Poli – Rapid în etapa a zecea, despre Poli – Vaslui patru etape mai târziu și despre CFR – Poli în jocul de sâmbătă, contând pentru etapa cu numărul 20. Asta nu poate fi contestat. E partea de evidență!
În octombrie 2010, rapidiștii au fost supărați pentru că au pierdut pe final și au acuzat, printre altele, faptul că Ovidiu Burcă a fost iertat de o eliminare în debutul reprizei secunde. În noiembrie același an, Marius l-a pus pe tatăl Vasile în fața unei decizii grele. Avram senior l-a schimbat pe junior, care fusese delegat la sfertul de Cupă Steaua – Rapid. S-a admis implicit că la meciul Poli – FC Vaslui au fost mari probleme. Atât de mari, că la vremea respectivă Hizo a vrut să scoată echipa de pe teren, invocând eliminarea gratuită, zic ei, a lui Cânu. Disputa de sâmbătă de la Cluj este recentă în memoria tuturor, iar decizia gratuită luată în defavoarea lui Bastos și a CFR-ului a fost deja îndelung dezbătută.
Invocând calificativele primite de ProSport – slab, slab, foarte slab -, intrăm pe un teritoriu supus subiectivismului și, pentru a păstra adevărul istoric până la capăt, trebuie spus că în toate meciurile despre care am vorbit i s-a dat și Timișoarei posibilitatea de a invoca erori ale arbitrului. S-a greșit și în defavoarea ei, dar coincidența celor trei victorii la limită a pus stavilă unui discurs vehement al altfel vocalului patron. (Și, că tot veni vorba, de mult așteptam prilejul de a-mi expune o idee față de discursul lui Marian Iancu. Nu poți să îl ai într-o funcție executivă pe dedicatul Gheorghe Chivorchian și să ataci Galațiul din cauza președintelui cu „metehne”, Marius Stan. Sunt la fel de foști cooperatiști ori conducători abili în egală măsură).
Concluzionând pe marginea celor trei derby-uri câștigate de Timișoara cu Avram la centru. E de înțeles că un patron (altul decât cel al lui Poli) spune că l-ar fi alergat pe central pe teren. Nici nu contează că vorbim despre Gigi Becali. Ne amintim, de asemenea, că în prefața sezonului actual, MM Stoica, pe atunci la Unirea, trăgea un semnal de alarmă cu privire la Avram, ca instrument al unui sistem ce poate decide arbitrar ierarhii. Din neștiință, din alte motive… Oameni cu experiență și influență se feresc să vorbească fățiș, dar lasă loc la interpretări: „Se fac jocurile pentru Timișoara!”. E o acuză serioasă pe care nu și-o poate asuma nimeni. Iar faptul că Marius Avram ar avea o relație de prietenie cu Ovidiu Burcă, jucător al echipei care a avut câștig de cauză, nu se poate constitui într-un capăt de acuzare serios. Pe de altă parte, nimeni nu poate și nu trebuie să ignore cota dovedită de „participație la câștig” pe care Avram a avut-o pentru Poli și nici greșelile mari în ambele sensuri la fiecare meci. Dacă se continuă în acest ritm, nici TAS-ul, scris așa, nu îi mai ajută pe toți cei porniți în urmărirea Timișoarei, care, la rândul ei, e pe urmele Galațiului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER