Cum e viața asta și în fotbal. La conferința de instalare pe banca Clujului, un Sorin Cîrțu volubil și încrezător povestea despre ce îl așteaptă. Subiectul Liga Campionilor. „Poate CFR cu dumneavoastră antrenor să facă mai multe puncte decât Urziceniul anul trecut?”. Un zâmbet larg și un răspuns șugubăț: „Dacă am și eu noroc de 2-3 autogoluri cum a avut Petrescu, poate facem mai mult de 8 puncte”…
La o lună de atunci, același Cîrțu descumpănit la finalul meciului cu Bayern având puterea să mai spună doar că nu dorește nimănui să fie în locul lui. Cu câteva zeci de minute înainte, echipa sa își marcase două autogoluri și jumătate, cât să rateze un rezultat istoric și punct sau puncte pe Allianz Arena. Și ca tacâmul să fie complet, CFR-ul a egalat recordul negativ al celor de Glasgow Rangers, singura formație care își înscrisese de două ori în proprie poartă, anul trecut, împotriva Urziceniului antrenat de Petrescu. Fatalitatea ar fi ca zvonul venirii acestuia din urmă să se adeverească și „Bursucul” să îi ia locul pe banca formației vișinii ghinionistului Cîrțu. Dincolo de semne și coincidențe, Clujul chiar joacă în Liga Campionilor. Joacă în sensul că evoluțiile sale sunt bune. Are însă naivitatea aceea păguboasă, ceva-ul acela care ne lipsește pentru a obține rezultate mari. Am fost aproape, dar parcă ar trebui să încetăm să ne mulțumim doar cu atât. Să facem odată pasul și să confirme.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER