Rămânem cu senzația aceea neplăcută că, orice am face, diferența dintre noi și ei e mare. E greu oricum, dar atunci când le faci cadou din start un gol și la 1-1 ei mai primesc și un penalty gratuit, devine imposibil. Nu are rost la scorul acesta să vorbim despre arbitrul acela gelat și enervant care a acordat un penalty stupid. Rămânem cu prima repriză, despre care ediția online a lui The Guardian a scris că Liverpool s-a comportat pe teren propriu ca și cum ar fi fost în deplasare. Nu e puțin lucru. Steaua avusese puterea să depășească handicapul unui început de coșmar. Abrambudan avea încă pielea de găină și piciorul tremurat de la „You never walk alone” când l-a asistat pe Joe Cole la prima fază a jocului. Steaua a început practic de la 0-1 un meci în care Ilie Dumitrescu s-a ținut de cuvânt. A trimis pe teren o formație elastică și ofensivă, cu Stancu și Tănase piesele noastre de rezistență. Cei doi au stat la originea unei bijuterii de gol, primul românesc de pe „Anfield”. Susținuți de o mie de români care au dominat fondul sonor din acest veritabil templu, Steaua a terminat cu toți atacanții de pe foaie pe teren, în timp ce Hodgson a scos un atacant pentru a introduce un mijlocaș defensiv. Chiar și așa, cei care au mai marcat de încă două ori au fost tot ei. Trei goluri diferență nu prea îți dau voie să vorbești despre o înfrângere onorabilă, dar e mult și să spui că ne-au scos fotbalul din cap. Am pierdut la scor, stând în ghete. Am jucat o repriză foarte bine, dar copleșiți am cedat a doua parte.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER