Moraes, Eric, Găman, Bărboianu,Wesley… Mai zic? Nume. Nume de fotbaliști oarecare. Telenovele, nervi, pixeli, hârtie și imagini consumate. Vine la un moment dat Marius Huțu și anunță cu glasul lui molcom. „Anja Anderssen la Vâlcea”. Noi, Moraes, Găman… După care scuturăm din cap ca în desenele animate în care te prinzi cu întârziere: „Gotcha!!!”. „Adică ar putea antrena Anderssen la Oltchim, vrei să spui?!”. Și cu cel mai natural aer din lume el spune că e în sală acum. Că antrenează deja!!! Cum ar veni să ne frecăm la ochi, să o luăm de la capăt și să ne revenim. În handbalul european și mondial, Anderssen e cam ce a fost cine să zicem, Johan Cruyff în fotbal. Adică venirea ei în handbalul românesc ar echivala cu acceptarea unui contract de către orice tehnician care a câștigat mai mult de două, chiar trei Ligi ale Campionilor, în fotbal. E o lovitură de imagine a sportului românesc greu de comparat și aproape imposibil de egalat. Cam despre asta vorbim în handbalul feminin. Nu îl cunoaște nimeni pe Roibu și prea puțini pe Gavrilescu, dar ceea ce se întâmplă la Vâlcea e un fenomen care depășește planul local și iată național. E clar că Liga Campionilor devine un obiectiv de atins încă din acest an. După ce ne vom fi revenit din șoc vom putea discuta despre cum va fi percepută orientarea sa sexuală într-un oraș mai degrabă conservator, cu o conducere ce amintește de seria „Amintiri din Epoca de Aur”. Se va specula mult, dar cert e că, având-o pe Neagu în echipă și pe Anja antrenoare, handbalul nostru merită și mai multă atenție decât îi acordăm.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER