Povești cu puști

Zâmbetul puștiului din pagina 5 ne înfioară. Povestea lui Victor ar trebui să ne facă pe toți să ne gândim de două ori până să mai spunem, să mai facem, să mai gândim ceva rău. Materialul publicat ieri în ziar a rămas întreaga zi și în ediția on-line. Recunosc că a fost unul dintre puținele, dacă nu singurul articol pe site, ale cărui comentarii le-am citit pe nerăsuflate. Siglele rivalelor continuându-se cu încurajări pentru puștiul ce purta cu mândrie tricoul lui Tătărușanu semnat de toți steliștii. Și naturalețea, și candoarea cu care i-a spus mamei sale că îl sună mai târziu pe portarul bucureștenilor care aștepta pe telefonul mobil, mișcat și el de povestea publicată de ProSport: „E chiar Tăturușanu?! Nu pot vorbi, sunt prea emoționat… Spune-i că revin eu”. E o lecție pe care Victor ne-o dă nouă, tuturor.
Rămânând la categoria sub 17 ani, ne-ar plăcea ca începând de azi să continue povestea aceea extraordinară de la meciul de baraj cu Rusia, de acum o lună și ceva, cu Brănescu, Vaștag și Himcinschi. Naționala lui Văsâi debutează la Europenele din Serbia, într-o grupă teribilă, cu Cehia, Olanda și Germania. Cu fotbalul pe post de paliativ, Victor s-ar bucura și pentru puștii apropiați ca vârstă. Nu de alta, dar repere la nivel de primă reprezentativă nu are, așa cum nu avem nici noi. Așa că alăturarea unui grup de puști entuziaști și sănătoși cu un altul suferind, demn și încrezător poate da un alt sens într-un fotbal blazat, trist, obosit.