Gigi Becali continuă să devoreze nu numai tehnicieni, ci și simboluri. Când are chef mai mușcă o bucată de istorie din Steaua, o mestecă apoi ca pe Orbit și o aruncă la coș. Trecutul, prezentul și viitorul acestei echipe au chipul și asemănarea lui. „Steaua nu este a voastră, nici a strămoșilor voștri, ci a mea și a urmașilor mei. Steaua sunt eu”, parafrazează el un citat celebru, auzit când cineva butona la palat – cu p mic- febril telecomanda în căutarea următorului post la care trebuia să intre patronul. A pus suporterii cu botul pe labe, luând un lider de galerie cu bodyguarzi din mijlocul peluzei, i-a umilit, mai mult, pe Hagi și pe Lăcătuș. A schimbat conducătorii care vorbeau neîntrebați. Plin de bani și fără griji, Becali învârte Steaua ca pe cubul rubik. E jucăria lui și face tot ceea ce îi trece prin cap cu ea. E conducător, antrenor, administrator. Următorul nivel? Hm, jucător… Mai greu. Dar ar trebui să se pregătească. Vestiarul Stelei este în pragul unei crize. Fotbaliștii sunt băieți mari, au personalitate, familii și limite. În momentul în care se vor sătura să fie jigniți și umiliți, teribilistul latifundiar va avea o problemă. Mare. Pentru că nimeni, niciodată, nu va putea schimba o întreagă echipă.
Dorinel? E dreptul lui să încerce. Ca tehnician nu are ce pierde. De fapt, cam ăsta e profilul antrenorului stelist de-acum încolo: la început de drum, fost stelist, dornic să își treacă în CV că a antrenat în Ghencea, dar care nu a putut face mai mult din cauza unui patron-problemă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER