Statutul lui Anghel Iordănescu nu s-a schimbat și nu avea cum să se schimbe. Implicarea sa la Steaua era aceeași, independent de Hagi. Senator fiind, nu avea dreptul de a deține o funcție de conducere în cadrul unei alte societăți, drept pentru care implicarea sa la Steaua ar fi fost la fel de simbolică. Atunci ca și acum. Ideea e că „Generalul” ezită să își împrumute numele actualului proiect. Totuși, a acceptat să își detașeze fiul ca secund, ceea ce e un semn că e interesat mai mult decât ca simplu suporter de tot ceea ce se întâmplă în Ghencea.
La ora actuală, destinul unui club face echilibristică, influențat fiind de orgolii, polițe, incompetență, inconștiență. Între patron și fani se află Echipa sau ce a mai rămas din ea. Chiar nu mai e loc de răfuieli. Miza e prea mare. Dacă Steaua nu se califică în Europa League și dacă se continuă luptele interne, se poate alege praful nu numai de un proiect, ci de o istorie. Becali a înțeles tardiv, dar a înțeles că nu poate fi mai presus de o stare de spirit. Își cere iertare, pare dispus să nu repete greșelile. E genul de om care nu face nimic pentru că îi spune altcineva, chiar dacă e cea mai logică acțiune din lume. El a fost întotdeauna același. Și e firesc să nu înțeleagă de ce oamenii care îl adulau în trecut îl înjură acum. Suporterii Stelei s-au schimbat. Nu mai sunt toleranți, nu mai au răbdare, vor altceva. E prea târziu. Becali și Steaua sunt inseparabili și pentru că ei au contribuit la asta. L-au aprobat, au râs cu el, au fost trufași ca el. E alegerea lor. Încearcă să scape de un patron sacrificându-și iubirea pentru culori sau aleg răul mai mic. Iordănescu e unul din posibilii mediatori. El, Armata… Îl poate ajuta pe Becali mai mult ca oricine. Sfătuindu-l, determinându-l să iasă o perioadă din scenă pentru a permite brandului să renască.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER